Something Borrowed

Dacă vrei să vezi ce poate face prietena ta cea mai bună cu Iubi al tău îţi recomand Something Borrowed. O comedioară enervantă despre cât de rău este să nu profiţi de o oportunitate când trebuie şi să fi nevoită să faci un act reprobabil mai târziu. E povestea unei domnişorici care a lăsat viaţa să treacă pe lângă ea odată cu iubirea şi care în pragul "îmbătrânirii" realizează că trebuie să facă ceva. Şi-l face pe logodnicul prietenei cele mai bune pentru că ea l-a văzut prima şi retardatul cu faţă de copil ajuns prea repede la maturitate este practic al ei. Îl ignoră pe cel mai bun prieten că e prea geek şi femeile serioase sunt atrase de "bărbaţii" maturi şi stăpâni pe situaţie. Că obiectul iubirii sale e defapt un fătălău care ascultă de părinţi ca un băieţel de grădi e altceva. Scenaristul se vede nevoit să îmbuneze cumva situaţia şi o face pe prietenă o oportunistă prefăcută şi infidelă. Convenabil. Toată lumea rămâne împăcată cu propria conştiinţă, fericită, atât în film cât şi în faţa ecranelor că astfel şi noi putem ţine cu cea care calcă peste principii. Suntem patetici...

P.S. Titlul nu face referire la hitul lui 600 SEL (deşi e un adevăr universal ce zice grasu') ci la faptul că totul se face în secret. Dar sunt convins că v-aţi prins din prima.

The Mechanic

Asta este Jason Statham în The Mechanic. Enervant de ireal de absurd de fără rost de singuratic. E mai singuratic decât firul de păr din bretonul preşedintelui. E mai singuratic decât neuronul Brăilencei Sexy. Asta se explică parţial prin natura slujbei (ai văzut Copilu'? Nici eu n-am zis "job"). E mecanic, adică hitman, adică ucigaş plătit. Dacă aş fi fost încadrat pe acelaşi post probabil nici eu nu aveam mamă, nu aveam tată. Oricum, e destul de ciudat să-ţi vezi eroul pozitiv din film fiind mai negativ decât cel negativ. Din punctul meu de vedere nu e ok să-ţi omori prietenii. Apoi să te mai şi plângi că nu ai nici un prieten.
Filmul este interesant, în nota generală a celor în care joacă Jason. Şi avem bonus o scenă în care cheliosul face sxs/ dragoste cu o doamnă. Ha ha ha. Aia a avut orgasm de frică.

Fast Five

De asta aveţi parte în Fast Five. Maşini tunate, fete dotate, arme, bătăi şi muşchi. Vin Diesel e acelaşi pachet de muşchi plin de sentimente şi cu voce de tenor răguşit, Dwayne "The Rock" Johnson e acelaşi simpatic şi violent uriaş, Paul Walker este acelaşi fătălău cu impresii de băiat rău (gen eu). Acţiunea se petrece în Rio de Janeiro. Nu ne prea putem bucura de frumuseţea oraşului pentru că suntem plimbaţi prin favelas. Între noi fie vorba, cam trasă de păr "plimbarea" americanilor pe acolo. Poate nu ştiaţi, dar prin cartierele alea trupele speciale ale poliţiei braziliene şi-o fură regulat. Iar aştia sunt târşiţi prin războaiele de cartier care nu se mai termină. Oricum, trecem peste vrăjeala cu iz comercial şi avem un film antrenant, interesant. Cu atât mai interesant dacă te gândeşti la săracii cascadori care şi-au riscat viaţa. Nu ştie nimeni de ei, gloria le este luată regulat de vedetele care ţin cap de afiş, dar unii chiar au făcut nişte cascadorii superbe. Încercaţi să priviţi şi aşa şi o să apreciaţi filmul mai mult. Iar dacă iubitoarele de poveşti siropoase speră să se fi stricat maşinile băieţilor din film, am o veste naşpa: au lăsat o portiţă pentru Fast and Furios VI. Poate filmat în Românica!

Bad Teacher

O comedie spunoasă ne arată că americanii nu sunt prea diferiţi de noi când vine vorba de sistemul de învăţământ. În Bad Teacher ne arată că şi profesorii lor sunt varză. Probabil nu-şi imaginează că la noi un profesor de religie e dat afară din examenul de titularizare pentru copiat, dar măcar au decenţa să recunoască faptul că prin corpul profesoral sunt şi dezaxaţi, genul cărăra nu le-ai da câinele să-l ducă la plimbare, ce să mai zic de odraslă. Cameron Diaz este la fel de footabilă, dar cu aceeaşi faţă de fetiţă retardă, agresată de verii primari pe când plimba vacile pe imaş. Aici este o superficială avidă de căpătuire pe spinarea fraierilor şi obsedată de mărirea sânilor, de parcă în ei ar sta şansa ei la fericire. Pentru o pereche e gata să treacă peste cadavre. Mai avem un prof de sport grăsuţ, dar foarte spiritual, o cretină cu nume de Veveriţă, un băiat de bani gata dus cu pluta întruchipat de Justin Timberlake şi Linda care e atât de emotivă că abea vorbeşte. Cum se transformă o femeie materialistă în una care apreciază simţămintele vă las să descoperiţi singuri.

P.S. Pentru masculi: schimbarea e valabilă doar în filme!

The Tourist

Am văzut de curând The tourist. O să încerc să-l comentez din perspectiva unei femei.

Fată, am fost la Turistul cu Bogdan. Cum, nu ţi-am zis de el? Ba da, fată! E cel de sâmbătă din Bamboo. Ba nu. E ăla cu BMW din Fratelli. Whatever... Mă sună şi-mi zice că i-a plăcut că aduc puţin cu Lady Gaga, dar ca atitudine, că aşa semăn mai mult cu Monica Bârlădeanu. I-am zis să lase textele pentru alte gâşte că la mine nu ţine. Şi mi-a zis că dacă vreau să merg la film cu el. Am zis că am multă treabă că am programare la Spa, dar a insistat şi am zis că whatever. Am oprit la o cafea şi am întârziat. Deabea ne-am găsit locurile că era o beznă... Am vrut să pocnesc o ţoapă că tot zicea că e locul ei. Îmi venea să-mi înfig mâinile în părul ei, dar aveam unghiile alea false pe negru şi îmi era frică să nu le rup. Oricum a văzut Bogdan că ale noastre erau pe rândul celălalt. Filmul? Ce-i cu el? Aaa... nu am înţeles, era ceva cu Johnny Depp care arată super. Mmmm. Dacă aş pune mâna pe el... Aşa şi se duce el la Veneţia şi vor unii să-l omoare. Iar panarama aia de Angelina Jolie m-a inervat ce ţoale avea. Şi ce bijuterii. Şi nici nu e aşa sexy. Ce, eu nu aş putea juca într-un film?

Einstein e mic copil

... pe lângă mintea luminată care a stat la baza filmului Source Code. Toate legile fizicii după care se guvernează universul sunt date peste cap, fapt care mă pune serios pe gânduri pentru că, dacă aşa ceva este posibil, în infinitatea timpului, înseamnă conform teoriei probabilităţilor că aşa ceva deja s-a întâmplat. Un kknar american deja mi-a schimbat destinul şi de aceea sunt un român bătut de soartă când defapt eu trebuia să fiu un yogin desprins de material, la un pas de Nirvana. Oricum, dacă nu dai doi lei vechi pe faptul că interacţiunea nucleară slabă acţionează asupra tuturor particulelor de materie cu spin 1/2, dar nu acţionează asupra particulelor cu spin 0, 1 sau 2, atunci te poţi bucura de un film antrenant. Antrenant deşi este plin de stereotipuri hollywoodiene care includ erou cu trecut militar, fată cu zâmbet tâmp şăgalnic, criminal aparent normal, dar măcinat de o copilărie plină de abuzuri din partea unor părinţi cretini, divorţată care se mulţumeşte să salveze dragostea altora dacă nu a reuşit pe a ei şi om de ştiinţă negru, ca o încercare disperată a inducerii ideii că negrii nu sunt buni doar la alergat, bătaie şi hoţii. Şi ca să explic totuşi de ce nu e conform cu legile fizice adaug: oricât te-ai duce în trecut (admiţând că vom deţine tehnologia necesară) nu vei influenţa prezentul, poţi cel mult influeţa un "prezent" independent. Dacă nu mă credeţi pe cuvânt căutaţi "Paradoxul bunicului" sau citiţi "Universul într-o coajă de nucă" de Stephen Hawking.

Water for elephants

Water for elephants mi-a atras atenţia încă înainte de lansare. Mi-am jurat că nu-l voi vedea la cinema. Din mai multe motive: Robert Pattinson mi-e antipatic din cauza Sagăi Amurg, Reese Witherspoon e fără charismă, e mai ternă decât Mihai Morar (ştiu, cine dracu' e Morar? ), subiectul e sec, filmul în ansamblu părea genul la care mergi din obligaţie, la insistenţele doamnei, la care mimezi interes şi eventual simulezi o lacrimă în speranţa că primeşti ceva mai pe seară. Chiar părea genul de film la care poţi profita de cele câteva zeci de minute pentru a te reculege, a te gândi dacă e corect ca Universitatea Craiova cu tradiţia ei să fie desfiinţată, dacă Carlsberg e mai bună decât Stejar, dacă Bruzli e mai tare ca Cichi Cean, de ce Superman avea chiloţii peste pantaloni, cum dracu' de musca stă pe tavan, ce o fi cu ţăcănitul de la motor, dacă ai lăsat acasă capacul de la wc jos etc.
Însă filmul a fost destul de interesant. Pattinson nu a mai fost vampirul anemic pe care-l uram. Bine, rămân la părerea că are o faţă de retardat, dar ca actor, recunosc că are un strop de talent. Promite şi cred că mă poate face să trec peste antipatie prin faptul că este talentat. În faţa talentului mă plec cu deosebit respect indiferent de calităţi sau defecte.
Filmul m-a determinat să analizez puţin problema adulterului. La nivel declarativ, toţi îl condamnăm. Chiar dacă mulţi l-am "experimentat". Cel fără de păcat să arunce primul piatra! Doamnă Fecioară Maria, vă rog să vă abţineţi! Dacă analizezi puţin "la rece" observi că sunt cazuri când găseşti justificare. De exemplu, că tot suntem în lumea filmului, dragostea adevărată e cel mai des motiv care dă legitimitate unei astfel de fapte. Frate, dacă s-a căsătorit cu Don Esteban, care e un nesimţit insensibil şi putred de bogat, doar pentru a-şi salva cei 7 fraţi mai mici (printre care unul suferind de leucemie) de la sărăcie, e normal să o ierţi că se iubeşte regulat cu Luis Miguel care e pescar sărac, bronzat, gelat şi perfect epilat. Ileana Cosânzeana e iertată că primeşte în patul conjugal pe Făt-Frumos chiar dacă Zmeul e dus cu afaceri în provincie pentru familie, prin simplul fapt că e "Cel Rău". Lăsând caterinca pe seama lui Ţociu şi Palade, problema în cauză e chiar complexă, analizabilă doar la fiecare caz în parte, la fiecare persoană în parte, la fiecare context în parte. Şi chiar cred că dragostea justifică orice.

Până unde ai merge pentru o...

... femeie? ... bucată? ... piz... adică tot femeie, dar în golanian style? În Just go with it vedem că bărbaţii sunt capabili de orice. Mint, înşeală, trec peste sentimentele celor din jur, pot chiar poza în soţi nefericiţi. Nu cred că voi, scumpele mele prietene, nu aţi întâlnit genul ăsta. "Eu sunt un bărbat cu suflet mare, dar ea e o scorpie", "Mă înşeală, dar eu nu pot să fac asta", "Stau cu ea doar pentru copii", "Tu nu eşti ca ea", "Îmi e foarte greu să fac asta, dar dacă trebuie o să fac dragoste cu tine"... Hmmm. Nu discutăm acum că sunt multe femei care se lasă "păcălite" că e mai fără complicaţii, poate altă dată... Revenind... Adam Sandler şi Jennifer Aniston fac un film reuşit, haios, uşor. E un film care te poate relaxa într-un week-end. Un aspect m-a pus pe gânduri: înspăimântător de uşor poţi considera că o persoană e aleasa/ alesul când de fapt persoana potrivită este şi a fost aproape tot timpul fără să ne dăm seama. Aşa că beliţi şi anume ochii la cine vă este aproape!

Oamenii ca produs

Never let me go prezintă o problemă etică destul de actuală şi care la un moment dat poate deveni de importanţă capitală: e corect să creşti oameni cu singurul scop de a fi folosiţi ca donatori? "Realitatea" transpusă în film zice că oamenii au dat răspunsul în stilul lor responsabil: da! Vindecarea unor boli, prelungirea vieţii unora în detrimentul altora e corect. Şi noi suntem lăsaţi în seama unui triunghi amoros ciudat format din două "donoare" şi un "donor" pentru a vedea că şi ei sunt oameni. Serios? Chiar îi confundasem cu o pungă de inimioare din supermarket. E adevărat că viaţa multor oameni poate fi salvată de gestul nobil al unor donatori sau chiar rude, dar de aici şi până la a creşte oameni ca găinile pentru aripioare picante de la KFC e drum lung. Acum că v-am zis despre ce e vorba, puteţi liniştiţi să nu-l vizionaţi.

Cât ţine dragostea?

E doar una din întrebările fără răspuns din Blue Valentine. Un film răscolitor despre un cuplu cât se poate de banal. E povestea mea, e povestea ta, e povestea oricui. Sau ar putea fi, pentru că nu toate poveştile se termină prost. Acţiunea se desfăşoară pe două planuri, unul urmărind cuplul în prezent şi unul urmărindu-i de la începuturi. În prezent vedem doi părinţi şi o minunată fetiţă confruntându-se cu rutina zilnică. El cu o slujbă modestă, dar suficientă, ea asistentă medicală, fetiţă răsfăţată de tată şi ţinută în frâu de mamă, însă acoperită de dragoste din partea amândorora. Uşor, odată cu dezvoltarea subiectului, se observă că prezentul ascunde multă nemulţumire de partea soaţei. Ce o nemulţumeşte nu am înţeles până la final. Nici ea nu ştia ce o nemulţumeşte. Prezentul contrastează puternic cu începutul. Un început plin de pasiune, de clipe întime, de afecţiune de sprijin. Aflăm că fata defapt nu este a lui, e a retardatului de fost prieten. El, băiat fain, iubitor şi surprinzător de responsabil acceptă să întemeieze o familie în ciuda convingerii iniţiale că el e născut să rămână burlac. În prezent el este cel care trage semnale de alarmă asupra direcţiei greşite spre care se îndreaptă cuplul, el este împăciuitor, el este devotat ideii de familie. Ea însă e confuză, superficială şi egoistă. Scena în care el plânge rugând-o să se gândească în primul rând la fetiţă îţi înmoaie inima. Ea nu. Vrea divorţ, dar nu ştie de ce. Nu are alternativă sau soluţie sau voinţă de a îndrepta ceva... Vrea divorţ şi atât. Şi el pleacă... Şi mie mi-a lăsat un gust amar ideea că ceva frumos poate muri pur şi simplu, că ne e greu să luptăm o idee mai mult pentru ceva bun, că mai luăm decizii importante unilateral, fără a ţine cont şi de cei din jur.

Comedia horror ca specie

Comedia horror este comedia la care dai bani să o vezi la cinema şi apoi regreţi că nu ai piratat-o. E comedia la care te duci hotărât pentru o burtă de râs, dar îţi oferă motiv de ceartă cu partenerul care a insistat pe această alegere. Comedia horror e motiv de divoţ.



The other guys e o astfel de comedie. Distribuţia şi trailerul te determină să ridici ştacheta aşteptărilor undeva sus, cum ridica ştacheta Sergei Bubka, dar te trezeşti că nici măcar nu ţi se dă prăjina. Umorul este forţat, vulgar, subiectul previzibil. M-am chinuit să-l văd până la capăt. De evitat.



Your Highness esta altă comedie de acest gen. Pentru că am folosit mai sus cuvântul "vulgar" acum nu ştiu ce să mai zic. Ăsta e nesimţit. Umorul grobian e dezgustător. Îmi pare rău că Natalie Portman apare aici. E o actriţă incompatibilă cu un astfel de film. Am o slăbiciune pentru femeia asta. Consider că a fost o mare greşeală a managerului ei. Un film pe care vi-l recomand doar dacă vreţi să vedeţi cum arată un pennys de minotaur atârnat la gâtul unui prinţ. Pe bune, se vede în film!

The Last Don

Nu, nu e vorba de Don Balieca. Oricât aş fi de cârcotaş trebuie să recunosc că e un Don mai arătos.
El e Croccifixo "Cross" De Lena. Îi urmărim drumul în viaţă de la colici la intoxicarea cu plumb a rivalilor. El este Ultimul Don. Drumul lui este un fel de drum iniţiatic al altui erou de pe la noi.
Filmul e bazat pe o poveste scrisă de Mario Puzo (scuzaţi expresia, dar aşa îl cheamă pe cel care a scris şi mai celebrul Naşul).
Un film violent în care "comuniunile" (cadavrul nu mai este găsit) sunt dese şi inventive. În care execuţiile sunt bine planificate. Un film în care se arată că e rău să fi în mafie, dar e şi mai rău să fi femeie apropiată mafioţilor. În afară de Claudia (nu vă spun cine este) nici una nu are o viaţă fericită. Se pare că banii, puterea şi luxul merg totuşi mână în mână cu necazurile. De dragoste nu mai zic. Găseşti mai degrabă pe Vulcănescu decât în mediul poleit cu aur al familiilor. Trădare, minciună, duplicitate, răzbunare... Toate în slujba a n-am înţeles ce. Se pare că oamenii sunt totuşi nişte dobitoci. Dacă aveţi răbdare vreo 5-6 ore vă puteţi bucura de ambele părţi. Dar o faceţi pe propria răspundere că e posibil ca după vizionare să mergeţi pe colţ, la non-stop, şi să pretindeţi taxă de protecţie. Şi nu ştiu dacă ştiţi să aplicaţi o bitch slap pentru convingere.

Liberul arbitru

Despre asta e vorba în The Adjustment Bureau. Începe ca un film plictisitor despre scena politică americană, mai de kkt ca a noastră că sunt mai multe măgării şi la alt nivel. Însă brusc responsabilul cu omorâtul plictiselii începe şi se joacă cu mintea ta. Cică există un Dumnezeu. Iar dacă tot există nu poate fi decât un amator că dă chix după chix cu un plan. Planul se schimbă neîncetat, zic ei că se îmbunătăţeşte, iar nişte îngeri, identici cu noi, dar cu parpalace şi pălării, stau toată ziua să aducă "adjustmenturi" să nu cumva să ne abatem de la planul pe care nu l-am cerut, nu l-am votat şi nici nu ştim de el. Sună a programul FMI şi măsurile luate de boci sau mi se pare doar mie? Bineînţeles că nu putea să nu apară iubirea în prim plan. Adică ce motiv mai bun pentru a mobiliza un om ai putea găsi? Iniţial s-a mers pe încăpăţânarea lui David Norris care ţinea morţiş să reducă poluarea datorată arderii hidrocarburilor, dar guvernul SUA s-a opus. Apoi s-a mers pe varianta salvării balenelor, dar Asociaţia Pescarilor Japonezi Lucrători Pe Baleniere s-a opus. S-a mers şi pe varianta plătirii impozitelor la stat în ciuda neajunsurilor zilnice, dar România s-a opus. Aşa că nu le-a rămas decât varianta cu dragostea. Şi au câştigat. naturaleţea lui Matt Damon şi Emily Blunt te cuceresc. Se potrivesc, sunt frumoşi, talentaţi şi credibili. Ei erau sortiţi unul altuia în variantele anterioare ale planului, dar în varianta finală nu trebuia să se mai vadă. Dar se văd. Şi legătura veche transcede planul planurilor (nice joc de cuvinte, nu? :) ). Existau multe momente în care David, posibil senator, putea să renunţe. era suficient să asculte o vorbă de-a pălărioşilor. Însă el e hotărât să fie lângă cea pe care o simte apropiată. Frumos. Finalul vă aparţine.
Eu acum lucrez la planul "Cum Să Modific Planul Să Câştig Dracu' La Loto"!

Hanna

La ultimul film văzut la cinema am observat că urmează apariţia unui film interesant: Hanna . Pe Saoirse Ronan o mai văzusem în The Lovely Bones, dar nu mi-a reţinut atenţia în mod deosebit. De data asta pot spune că puştoaica se anunţă ca o actriţă interesantă.
Filmul prezintă un tată denaturat (probabil obsedat să aibă un băiat) care se procopseşte cu o fată şi pe care o învaţă tot felul de chestii feminine: supravieţuire la Cercul polar, vânat cerbi, folosirea cuţitului la ucis, limbile arabă, italiană, spaniolă, germană, japoneză, pekineză, împuşcatul de adulţi, lupta corp la corp etc.
Trec peste faptul că înghit greu fazele gen Rambo 1 vs. Jdemii, dar filmul e chiar antrenant. E genul după a cărui vizionare, ieşit de la film cu vezică plină, îl iei de guler pe primul întâlnit şi-i urli: "Unde-i toaleta, madăr facăr, san ov a bici, că te sparg?". Puştoaica e chiar simpatică şi nu poţi să nu fi trup şi suflet cu ea. De aia îi uram pe cei doi neonazişti urmăritori deşi ei erau drăguţi cu bocancii lor şi blugii strâmţi cu geci bufante până-n talie.
Altceva nu ar mai fi de adăugat.
Ba da. Eric Bana e iar sexy. Muzica interesantă. Imaginea antrenantă prin camerele în mişcare.
Un film care m-a surprins plăcut.

Amurg

Inca din cele mai vechi timpuri vampirii s-au razboit cu varcolacii. Nu am inteles exact ce au de impartit si nu cred in explicatia din Underworld cum ca ar fi descendentii a doi frati rivali cu origini transilvane. Probabil pur si simplu vor sa detina monopolul asupra oamenilor.
Dar sa revenim la filmul nostru. In primul rand recunosc ca nu am reusit sa vad nici un film cap coada. Am incercat, jur, sa inteleg de unde psihoza, insa nu am putut viziona mai mult de cateva minute. Varcolacii erau maximi, niste lupi frumosi foc si mari. Mari, mari! :) Si cam atat ai ce vedea. Pattison, devenit peste noapte idolul adolescentelor instabile si al casnicelor nehormonate, e varza. Daca as fi femeie si ar veni la mine cu fata aia de retard de copil fara viitor din veri primari, m-ar bufni rasul. Iar fatuca aia prinsa intre dragostea vampirului si varcolacului e penibila. Plangacioasa si aeriana.
Nu stiu care e actiunea, dar pana nu schimba astia actorii nu cred ca voi reusi sa vad mai mult de cateva minute.

Parfum de femeie

Ce-l recomanda: Al Pacino, un Oscar, Frank (personajul). Adica : Al Pacino. Un film savuros plin de pasiune, umor fin, intelepciune. Initial am vrut sa construiesc o reclama standard, care sa va determine sa-l vedeti, insa m-am razgandit. Mai bine il las pe Frank sa vorbeasca, ca o zice tare bine si se potriveste pe profilul meu.

" Ooo, dar inca pot sa ii simt mirosul. Femeile! Ce poti sa zici? Cine le-a facut? Dumnezeu a fost probabil un geniu. Parul... Se spune ca parul e totul, sa stii! Ti-ai ingropat vreodata fata intr-o mare de bucle... si sa vrei sa dormi pentru totdeauna? Sau buzele... cand le-au atins pe ale tale, au fost... ca prima sorbitura dintr-un vin... dupa ce tocmai ai traversat desertul. Si sanii.. Ahh! Mari sau mici, cu sfarcri atintite catre tine ca niste proiectoare secrete... Mmmm! Si picioarele... Nu imi pasa daca sunt prcum coloanele grecesti sau ca picioarele unui pian Steinway de mana a doua. Ceea ce este intre ele... Un pasaport catre Rai. "

Spartacus

Productiile aste HBO mi-au placut intotdeauna. O miniserie plina de hormoni. Desi sangeros este recomandat atat barbatilor mersi la sala (sau din contra celor care ar merge, dar pun intelectul inaintea fizicului) cat si doamnelor sensibile care urasc violenta si sangele, dar mai au inca tresariri evidente sau ascunse la trupuri transpirate de barbati. Da aceiasi barbati care ragaie, beau bere si vorbesc porcos, dar fara care viata ar fi atat de plictisitoare! Daca stiti putin mai multa istorie decat un chiulangiu de clasa a opta o sa sesizati cateva inadvertente, insa miniserialul se vrea un mijloc de recreere, nu un izvor istoric. Daca sunteti atat de ciudati mai bine il cititi pe C. sau G. Giurescu. Paremise ambii Constantin. Bineinteles ca aparem si noi in film. Nu, nu suntem viteji sau harnici. Suntem prinsi pe camera la furat prin inaintasii nostri geti, semn ca in spatiul carpato-danubiano-pontic ocupatia de baza nu a fost pastoritul, pescuitul si agricultura cum ne-au pacalit la scoala. Hotia are radacini adanci in neamul nostru, cercetatorilor britanici lipsindule doar rezultatele analizelor pentru a demonstra ca ni s-a intiparit in ADN aceasta trasatura.
Dar sa revenim. Conteaza mai putin de ce si cum ajunge Spartacus in arena. Important este ca isi descopera vocatia. Se pricepe la show mai ceva ca Roy Jones Jr. sau Jhon Cena (pentru fete unu dadea cu pumnul celalalt doar simuleaza)! Nu arata niciodata cand, cum si unde se epileaza, dar sunt tot timpul ca pentru Bamboo. Chiar daca sunt taiati, prafuiti sau batuti au acel je ne sais qois. In timp ce barbatii isi vad de ale lor, lovind la fata sau la corp, fetele lovesc doar pe la spate. Intrigante, nemiloase, hormonale, razbunatoare... Nimic nou! :) Ca orice film serios nu se potea fara sex. Mult. Inter rasial. Inter clasial (asta e un termen inventat de mine). Ce se intampla nu va zic. Va spun doar ca prefer o aristocrata. Nu spun care!

Priest

In sfarsit un film interesant. Nu neaparat prin subiect ci prin modul de abordare. Actiunea se petrece intr-un viitor apocaliptic. Din filmuletul animat de la inceput aflam ca intre oameni si vampiri conflictul a escaladat pana in punctul in care s-a dus dracu' lumea asa cum o stim noi. Cuiburile vampirilor au fost distruse, cei ramasi au fost dusi in rezervatii, oamenii s-au retras in orase. Din loc in loc sunt presarate cateva amanunte originale si interesante. Vampirii sunt fiinte care nu au nimic de a face cu oamenii, total diferite Brad Pitt si Tom Cuise din stiti voi care film. Ei se inmultesc printr-o matca, oamenii infestati fiind pastrati doar ca sclavi. Pentru prima data lumea nu este dusa la pierzanie de armata ci de biserica. O biserica fasciscizata, departe de ce ar trebui sa fie liantul, legatura cu Dumnezeu. Ea a creat ordinul preotilor, super antrenati in omorat vampiri, dar s-a descotorosit foarte repede de ei cand nu mai erau folositori. Actiunea este previzzibila: vampirii planuiesc sa atace oamenii, preotii o apara si castiga americanii. Sunt scene putin trase de par, dar nu poti avea pretentii prea mari de la un film cu vampiri. Efectele speciale sunt bune, actiunea destul de palpitanta, are si femei, actorul principal imi place la nebunie, deci a avut toate ingredientele incat sa-mi placa.
Contraindicatii:
-daca esti insarcinata in luna 7 sau 9
-daca iti plac telenovelele
-daca vampirii iti sunt simpatici
-daca ai de gand sa faci dragoste pana intr-o ora de la vizionare
-daca vrei sa ramai in memorie cu imaginea lui Lestat asociata vampirilor
P.S. Blade e iadut mic alb pe langa preot cand vine vorba de maltratat vampiri.

Limitless

Ce ai face daca printr-o pastila ai putea sa-ti folosesti creierul la capacitate maxima? Filmul asta zice ca un barbat l-ar folosi pentru a face sex. Cu multe femei. Pa rand. Poti invata italiana intr-o zi? Te ajuta sa pari exotic si atragi una bucata femeie in pat. Poti impresiona o devoratoare de arta prin cunostintele tale in domeniu? O vei avea. Poti face bani usor la bursa? Ii vei face pentru a aduce mai multe femei in pat. De aia folosin sub 5 %, că ne este suficient.
P.S. Un film usor, de week-end!

Piraţii

Eu stiu o chestie! Un film reusit trebuie sa aiba maxim trei parti (mai putin Star Wars care nu se pune). Prima parte sa zicem "X", a doua "X- reloaded (sau Se Intoarce)" si a treia "X- The begining". Era clar ca Piratii De Unde Or Fii Ei 4 va fi un chix. Jhonny a mai salvat putin prin prestatie, dar nu suficient. Penelope nu mi-a placut niciodata ca femeie desi a fost ok ca actrita in multe filme. Subiectul tras de par: pirati+corsari+spanioli intr-un Paris-Dakar pe mare pentru a gasi fantana tineratii fara batranete si a vietii fara de moarte. Nu mi-a placut ca au pus dusmanii sa lucreze in echipa, spaniolii ca erau habotnici, Penelope ca nu stiai cand minte sau cand spune adevarul, umorul prea putin consistent. In schimb mi-au placut sirenele. Si mai ales idea ca in lipsa apei se transformau un femei... bune! :) Vorba bancului, cel mai nefolositor animal e sirena ca nici nu o poti manca nici nu o poti f... Astia au gasit solutia si am dedus ca nu le preferau cu mujdei. Acum ca tot am atins subiectul asta nu ma pot abtine sa nu fiu putin rautacios. Povestea de dragoste dintre lostrita capturata si popa expeditiei cam trasa de par. Adica el a renuntat la cele sfinte prea usor, iar ea nu mai era scorpia aia agresiva care gaurea barcile, rasturna corabii in cooperare cu jde bunaciuni, ci era o femeie sensibila, fragila, delicata, mica la stat, mare la sfat si degraba indragostitoare de popa nevinovatu. Iar spre final cand il se dau la fund cu acceptul lui nu mi-a fost clar daca il ineaca pur si simplu sau il duce intr-un loc cu 70 de sirene virgine, cu verdeata marina, de unde supararea si intristarea nu mai sunt. Dar asa sunt eu insensibil, nu ma pot bucura de fericirea lor.
In concluzie, daca nu esti obsedat de femei, fie ele si jumate stiuca, evita!
P.S. Fetele pot merge. E un film frumos, de aventura, cu marinari, idile si peisaje frumoase!

Unu plus unu gratis

Primul este True Grit. Un excelent film cu vacari care defapt sunt pistolari, de o parte si de alta a ceea ce inseamna dualitatea bine-rau. Cele 10 nominalizari la Oscar sunt marturie ca nu vorbesc prosti. Nu ma aplec asupra subiectului acestui film reusit ci vreau sa remarc trei actori de nota zece cu felicitari si cu fuccking coronita: Jeff Bridges, Matt Damon si surpriza Hailee Stteinfeld. Jeff este magistral. Stiu ca toti care au avut onoarea sa fie prezentati de mine :) au primit cuvinte mari, dar si de data asta cuvantul nu este gratuit. Doar un mare actor este capabil sa dea viata intr-o asa maniera unui personaj. Matt de asemenea convinge in rolul de Ranger Texan. Mai bine decat nemuritorul Chuck Norris! :) Surpriza insa a fost Hailee. O pustoaica de 15 ani care a fost si nominalizata la Oscar pentru rol. Sunt convins ca vom auzi din ce in ce mai mult de ea. Parca sunt Brucan cu previziunile mele! :) Insa toata vorbaria mea este de prisos. Vedeti filmul pentru ca merita!



Bonusul de azi este The Fighter. Subiectul pare banal: un tanar dintr-o familie saraca, traind intr-un cartier gen Ferentari, maxim Rahova, da bine cu pumnul. Se incadreaza in seria Rocky cu Rambo, adica Cobra, adica Sylvester Stallone in rol principal. Insa, fara sa exagerez, The Fighter este cu trei clase peste acesta. Din toate punctele de vedere. Actorii dau viata personajelor mai realist, subiectul este mai complex (dependenta de droguri, relatiile intr-o familie ciudata, oportunitati, dragoste), scenele de lupta sunt mai apropiate de ceea ce se intampla in ring, Mark Wahlberg este mult mai apropiat fizic de un pugilist decat Sly si adauga mult realism personajului. Iar Christian Bale este surprinzator. Ma gandesc sa-mi modific profilul si sa-l scot pe Brad Pitt pentru Christian. Sper din tot sufletul sa castige un Oscar. Merita. Pentru a va face o parere de ceea ce inseamna Bale pentru cinematografie va dau un link: link.
In concluzie: doua filme care va vor umple o dupa-amiaza intr-un mod placut!

3 în 1

Anotimpul vrajitoarei este un film clasic pentru latura comerciala. Suficient de antrenant pentru minutele petrecute belind ochii la el, dar care nu aduce ceva nou in mintea ta. Primeste o bila alba pentru prestatia lui Nicolas Cage care incanta din nou cu fata lui de prostut interesant. Primeste 2673 de bile negre Biserica, pentru idiotenia si cruzimea de care a dat dovada de-a lungul secolelor.



Brokeback mountain este filmul care m-a impresionat cel mai mult din toate cele trei. Desi nu concep ca barbat sa te duci la fwtut si sa te doara dosul trebuie sa recunosc ca am fost miscat de felul cum s-a tratat subiectul. Intotdeauna am fost atras de natura si modul in care cei doi cowboy traiau in mijlocul ei mi s-a parut idilic. Am dormit si eu de multe ori sub cerul liber si doar cineva care a trait atat de aproape de natura poate aprecia la adevarata valoare o astfel de experienta. Filmul are cateva minusuri care m-au deranjat. De exemplu nu inteleg de ce nu a facut din personaje doi cowboy adevarati. Astia aveau grija de oi nu de vaci... Deci erau ciobani nu vacari. Destul de nesexy! Apoi mi s-a parut ca cei doi s-au apropiat mult prea usor. Adica si eu m-am harjonit cu prietenii mei, am dormit inghesuiti cate trei intr-un pat, ne-am cuibarit de frig unul in altul, dar niciodata nu ne-a trecut prin cap sa facem schimb de fluide. Daca cei doi ar fi trecut prin niste incercari grele care sa ii apropie as fi inteles, dar ei si-au pus-o prima data de plictiseala si, vazand ca e bine, au continuat. De aici am tras concluzia ca ei erau defecti de la inceput. In rest un film interesant si destul de sensibil. O mare bila alba pentru Heath Ledger, fie-i tarana usoara, care reuseste un rol magistral gratie talentului lui imens.



Inception este o capodopera a filmelor care-ti pune la incercare mintea. Se joaca cu imaginatia ta de la inceput la sfarsit. O singura vizionare nu este suficienta pentru ca e imposibil sa fi atent la toate detaliile. Sunt amanunte de finete strecurate in firul narativ care pot scapa cu usurinta la o prima vizionare. Impresioneaza prin felul in care este privit visul aducand in discutie si dand explicatii destul de logice privind realitatea si visul ca o alta dimensiune a realitatii. Efecte speciale de nota 10 si un Leonardo al caprei magistral. Fac o paranteza aici pentru ca Leonardo este un actor care ma surprinde placut din ce in ce mai des. Cand l-am descoperit s-a lovit de ignoranta mea considerandul prea efeminat pentru un barbat. Plin de prejudecati mi-a scapat felul in care intruchipeaza personajele. Este incantator. Fiecare nou film arata ca este un mare talent. Vi-l recomand in filmul Shutter Island unde este perfect. Revenind la Inception... O modalitate prin care iti dadeai seama daca esti in vis sau in realitate era invartind un titirez... Daca nu se oprea erai intr-un vis. Ia luati un titirez si invartiti-l!

Casino Royale

Da... Un film cu Bond, James Bond! Casino Royale un film nu prea reusit. Cheia insuccesului a fost fara indoiala Daniel Craig care are o fata de retard. Este mult prea necizelat pentru un Bond. Se rasuceste in mormant... adica, ma rog, inca nu e mort, dar intelegeti ideea, Sean Connery! Nu mai zic de Pierce Brosman care pentru mine este adevaratul Bond, James Bond! Asta, pe langa faptul ca e spalacit, mai are si fata aia inexpresiva incat nu sti cand e nervos sau vrea sa fie seducator. Nu zic, are un corp lucrat, dar Bond e mai mult decat muschi, Bond e charisma. Firul  povestii ne duce pe urmele unui mare raufacator chior de-un ochi care finanta terorismul. Prost raufacator. Ii tremura chilotii ca pierduse banii altor raufacatori. Pana mea! Mai bine ii punea pe aia in roluri negative. Adica ori suntem raufacatori ori nu mai suntem! In fine... Normal ca trebuia sa fie si o prezenta feminina si normal ca asta trebuia sa incurce mai mult povestea, sa tradeze, sa traga plasa, sa joace la doua capete, ca doar de asta sunt si femei in filme. Pe sistemul "sa nu te misti de aici" si ea pleaca sau " eu te iubesc" si ea ti-o trage. Scenaristii au fost baieti salon si i-au gasit o scuza: avea un prieten rapit de mafioti si ea tradeaza pentru iubire. Sunt cel putin doua lucruri care totusi scartaie. Primul ca nu a avut nici o tresarire sa-si insele iubitul captiv cu spionul MI-6. Al doilea ca putea sa apeleze la Bond si ramanea cu amandoi, in sensul ca asta il salva pe shogor si o puneau de un triolism. De asemenea nu am inteles de ce a vrut ea sa moara la final. Din remuscare? Ma lasi?! Insa ce a pus capac la toat a fost o replica a bondului de conjunctura (daca Brosman ar fi continuat nu pupa el rol ca asta) la intrebarea hidoasei doamne M daca simte ceva sau este afectat de ceva. Zice el ca nu, doar "tarfa e moarta"! Cum, ma? Cine? Imi venea sa-l ard pe rug pentru blasfemie. Bond-ul pe care-l stiu eu nu ar fi scos pe gura asa ceva. E mult prea bine crescut, educat, cizelat. A, si era sa uit... E  praf la poker!