Life of Pi

First contact... Cinema... Inainte de nu mai retin care film. Reclama... Popcornul scartaia intre masele... Sorbeam enervant dintr-un pai... Cola. Regular ca nu eram la regim. Deodata un tigan intr-o barca. Un tigru. Un roi de pesti zburatori... WTF... direct titlul: Life of PI. De toata jena, imi zic, nu-l vad. Dar l-am vazut. Piratat. Si-mi pare rau. Nu pentru ca am prejudiciat munca altora, ca nu e etic, ca spiritul civic bla-bla-bla. Pentru ca a fost foarte, foarte bun. Efectele speciale, imaginile, super impresionante. Povestea amuzanta, cu talc, fermecatoare. Este un omagiu adus vietii. Un ghid de supravietuire, o harta spre divin. Nu as rea sa va rapesc placerea de a-l vedea, dar momentul in care cei doi prieteni, Pi, tiganul (care joaca magistral un rol atat de complex), si Richard Parker, tigrul bengalez, este una atat de credibila incat la sfarsit mi s-a pus un nod in gat cand Pi ar fi dat orice pentru ca in momentul despartirii sa-i mai arunce o privire. A fost o despartire emotionanta. Ce putin la fel ca cea dintre personajul interpretat de Tom Hanks si mingea de volei Wilson din Cast Away. Poate ca nu sunt situatii des intalnite, dar sunt niste alegorii reusite. Despartirea este coplesitoare, iar unele legaturi sunt atat de stranse incat nu se pot rupe fara afectarea fibrelor sufletelor sensibile. Ca o concluzie: mergeti la cinema sa-l vedeti, merita fiecare banut!